Ieri am fost, la Ministerul Culturii, la dezbaterea publica numita, cu fior poetic, “”Nevoia de lumina in camera obscura a cinematografiei românesti”. M-a amuzat ridicolul unor vorbitori, m-a siderat nesimtirea altora si m-au incantat propunerile punctuale ale catorva (de la Stere Gulea la Tudor Giurgiu). Altfel spus, nimic nou. Ce m-a deranjat cel mai mult (nu pentru prima data) este atitudinea strigatoare la cer a unora dintre reprezentantii “industriei” fata de criticii de film. Cel care a scos-o la lumina de data asta a fost producatorul Cristian Comeaga, acelasi care, in urma o luna, raspundea scrisorii adresate de Cristian Mungiu ministrului Culturii, la fel de patetic si deplasat ca Eugen Serbanescu (mostra: “Apropo, va rog insistent sa-i dati peste mana lui Tudor Giurgiu. Individul e aproape de a uni breasla prin festivalul si premiile lui, asezand alaturi veterani si pifani, plebei si corifei. Invatati-l cum se procedeaza româneste: sub pretextul innoirii si al luptei contra mediocritatii, fiecare nou val are datoria sa le bage la fund pe celelalte.”).
La minister, dl CC a fost chiar cel care a deschis dezbaterea, aparent civilizat si sfatos. Dupa mai multe interventii, a venit insa randul criticului Alex. Leo Serban, care si-a reluat o idee mai veche: cineastii care dau rateuri in serie de ceva ani ar trebui sa fie trecuti pe o “lista neagra” si sa nu mai primeasca bani de la CNC; ei sunt cei avantajati de actualul sistem de finantare, care ar putea lasa impresia ca suntem mai bogati decat Hollywoodul, unde, dupa un esec sau doua, esti automat trecut pe linie moarta. Daca s-ar fi oprit aici, probabil nimeni n-ar fi avut nimic de comentat, mai ales ca vorbitorul s-a abtinut sa dea si nume (nici nu era nevoie). Insa ALS a mers si mai departe, argumentand – foarte rezonabil, in opinia mea – ca, deoarece succesul de public e relativ (mai ales in România), este preferabil ca la concursul CNC sa se tina cont mai mult de succesul de critica al regizorilor, mizandu-se pe filmele care au sanse mai mari de a aduce prestigiu international cinematografiei noastre.
Atat i-a trebuit dlui CC pentru a-si da arama pe fata si a-l ataca vehement pe antevorbitor (la pachet cu toti criticii de film). Contraargumentul sau pare la fel de rezonabil: “creditul” este returnat la CNC din banii publicului, deci succesul de public trebuie sa primeze. OK, dar despre ce public vorbim? Nu cred ca vreun producator român cu capul pe umeri isi mai face iluzii sa-si recupereze macar bugetul de productie (despre profit nici nu poate fi vorba) din exploatarea filmului in circuitul cinematografic neaos, iar dl CC, sunt convins, stie foarte bine asta. Filmele care au reusit sa returneze finantarea de la CNC, de la “Moartea domnului Lazarescu” la “4, 3, 2″, sunt cele care au fost distribuite in alte teritorii (aducandu-ne astfel prestigiul international de care vorbea ALS). Or, spectatorii straini nu prea gusta filmele “comerciale” românesti, cu comisari nemuritori, manelisti muritori sau politicieni ticalosi, ei asteapta de la noi filme mai consistente, care sa le spuna ceva despre conditia umana; de aceea au avut succes afara Cristi Puiu si ceilalti…
Insa problema dlui CC era de fapt alta. “Cine isi asuma judecatile de valoare pe care le livrati cu atata usurinta?”, i-a intrebat el pe ALS si, implicit, pe confratii sai. Aici m-am luminat. Rewind. Cine este unul dintre criticii români care au cutezat sa nu laude filmul “Restul e tacere” al lui Nae Caranfil (produs de dl CC), ba chiar au avut tupeul sa-l “rada” (argumentat, insa “cu atata usurinta”…)? Chiar ALS. (Si, in paranteza, un alt rewind. Care este filmul care a triumfat anul acesta la premiile “Gopo”, la care se referea dl CC in citatul de mai sus? Chiar “Restul e tacere”). Intamplator, nu sunt de acord cu opiniile lui ALS din cronica sa, insa, ca sa-i raspund si dlui CC, criticul si-a asumat judecata de valoare exprimata acolo (drept dovada, a si inclus textul, intitulat “O nastere si doua inmormantari”, in recentul sau volum despre filmul românesc, pe care l-am prezentat aici). Orice critic onest isi asuma verdictele date, iar fiecare cineast corect ar trebui sa accepte criticile (argumentate) primite. Sa dusmanesti un critic pentru ca nu a gustat filmul tau, dupa ce l-ai pretuit atata timp cat te-a laudat, este o dovada de ipocrizie crasa.
Dar sa revenim la dezbaterea de la minister. Atunci cand ALS a incercat sa se apere in fata furibundului producator, afirmand, printre altele, ca afara verdictele criticilor pot determina (in)succesul unui film, mai multe voci din sala (si din “industrie”) i-au luat partea dlui CC, subliniind cu vadita satisfactie: “Da, afara!”. Ce vrea sa spuna aceasta exclamatie de om atotstiutor? “Pai unde va credeti voi, criticii, in Occident? Ei bine, sunteti in România, unde judecatile voastre de valoare nu fac nici cat o ceapa degerata. Nu va convine, plecati afara – din sala, din tara… -, ca noi oricum n-avem nevoie de voi”. Dl CC jubila: ii pusese la punct pe critici. Nimeni nu stie mai bine decat el cum se procedeaza româneste.
29 April, 2009
Ramasesem cam in ceata dupa citirea articolului din Cotidianul http://cotidianul.ro/mult_zgomot_pentru_putina_pelicula-82399.html legat de aceasta intalnire. Acolo accentul a fost pe ce spunea T. Paleologu, iar disputa ALS-CC a ramas undeva nebulos, in fundal.
Pe mine nu m-a plictisit filmul lui Caranfil; daca e sa-l compar prin pretext cu Theo Angelopoulos in cautarea peliculei fratilor Manakis (asta ca sa pomenesc un film care tot asa nu i-a placut lui ALS, si cu care opinie sunt de acord), Restul e tacere este savuros si cinic asa cum se cerea el, chiar daca inegal. Cu promovarea cred ca a stat el mai prost (understatement intended), dincolo de faptul ca e greu sa concurezi cu Gomorra, Waltz with Bashir, Happy-Go-Lucky etc. Dincolo de asta insa, detaliul legat de motivul disputei ramane un amanunt pentru care iti multumesc.
Ei nu zau, decat camera obscura ma degraba pare a fi casa de bani din filmuletul de deunazi, in care dl. CC s-a strecurat si apoi s-a trezit singur, nemuritor si rece.
Inca de pe vremea lui tata Langlois, se cam stie ce se poate astepta din partea politicului. Si totusi, finantarile de la buget sunt un instrument preponderent european al naibii de important pentru o arta care are criterii de valoare nu neaparat statistice (deci box-office). Au fost intotdeauna abonati, precum Claude Berri, ori descoperiti (culmea, Fassbinder), dar si refuzati (Mathieu Kassovitz pentru La Haine – mda, tema nu prea “patriotica”).
In mod precis exista lucruri pe care domnul Comeaga le face bine, si nu vad de ce nu ar continua s-o faca. Chiar si pareri bune poate avea despre unele productii cinematografice (la urma urmei, cunoaste bne fenomenul, desi din asta rezulta ca ar putea fi uneori si partinitor). Dupa cate vad eu (parere de neavizat), problema rezida in faptul ca in astfel de situatii conflictuale (pe amandoi ii vad decisi sa-si apere opinia), in mod implicit echipa gazda “castiga”, si se ajunge sa se dea la gioale. Ultima parte nu-mi suna a bine. Nu-l inteleg pe dl. Comeaga. O fi Nae autor, dar Tudor, autorul autorului, ce-a fost? (desi cunosc prea putine despre autorul Secolului cinematografic, iar parerile lui ALS despre Florian Potra m-au facut sa intrevad cat de mult avea si regimul comunist nevoie de critici “pe bune”)
Cine are nevoie de critici? “It takes two to asphalt tango”…
29 April, 2009
Si ce facem cu acei critici carora le place in juriul CNC? Cind ei gireaza intrarea in productie a unor ineptii ce facem?
ALS s-a declarat in repetate rinduri deloc interesat de juriul CNC si nu stiu sa fi facut parte din vreun juriu pina acum. Asta-i motivul pentru care ALS poate sa fie considerat impartial si strain de jocurile de culise de la CNC.
In acea dezbatere CC i se adresa ,poate, celui ce sustine neconditionat demersurile lui Mungiu si nu criticului ALS.
29 April, 2009
in cele mai multe cazuri, de intrarea in productie a unor ineptii nu se fac vinovati criticii; mult mai vinovati sunt cei din “industrie”
nu mi se pare ca ALS sustine neconditionat demersurile vreunui regizor; oricum, dl CC mi s-a parut mai deranjat de “usurinta” cu care a “ras” filmu lui Nae Caranfil decat de suportl lui pentru Cristian Mungiu
29 April, 2009
Aici cazi in pacatul procesului de intentie.
L-ai auzit pe CC urlind la ALS “rusine! si ce spuneai tu de filmul lui Nae? nici chiar asa.”?
Daca asa stau lucrurile, rusine lui CC. Este un ranchiunos si nu ma mai joc cu el.
Sau este doar o presupunere de-a ta. Pai lasa-ma si pe mine sa vin cu una. Cea de mai sus. Citi dintre cei ce-l sustin pe Mungiu chiar cunosc legea si regulamentul de concurs? Si nu uita contextul. Erati toti acolo ca sa discutati despre lege si despre regulamentul de concurs asupra carora se doreste o interventie la initiativa lui Mungiu. Nu erati la casa de cultura ca sa comentati filmele lui Caranfil.
Si criticii influenteaza incasarile din salile de cinema chiar si in Romania.
29 April, 2009
normal ca n-a urlat asta, ca nu e prost, dar cine cunoaste contextul putea intelege unde bate; si n-a facut nici cea mai mica aluzie la solidaritatea criticilor cu cineastii “tineri”, din cate mi-am putut da eu seama (a vorbit mult la inceput, insa fara a spune nimic)
cat despre citirea legii, la dezbatere, cornelia palos a pus aceeasi intrebare ca si tine
ma bucura ca mai exista oameni care mai gandesc ca, totusi, nici criticii nu fac umbra pamantului degeaba…
29 April, 2009
Acum mai ai un pic si ma scoti ruda cu Palos!
Dar contextul avea legatura cu CNC mai mult decit cu ALS si Caranfil. CC are deseori un ton deplasat in confruntari verbale si nu-i gasesc scuze pentru asta. Incercam doar sa identific alte posibile resorturi interioare.
Referitor la CNC eu am identificat trei baricade. Este baricada ridicata de Mungiu, este baricada celor ce se opun lui Mungiu dar exista si o a treia baricada despre care nimeni nu vorbeste. Este baricada celor ce au rezerve privind cele doua baricade.
Daca nu esti calare pe baricada lui Mungiu agitind steaguri si strigind “dreptate!” nu inseamna ca esti pe baricada anti-Mungiu.
Problema este ca nimeni nu ataca aceste baricade si nici ele nu se ataca intre ele. Nici macar cu oua nu se arunca dintr-o parte in alta.
Nici macar cu oua incondeiate.
29 April, 2009
Am zis oua incondeiate pentru ca ele sint golite de continut si nu exista riscul de a te da jos de pe baricada cu un cucui in frunte. Sau un ochi umflat.
29 April, 2009
nu cred ca esti ruda cu palos, m-a amuzat insa coincidenta
ok, exista si o a treia baricada, dar, daca ramane neutra, e ca si cum n-ar exista
de fapt, asa cum a sugerat ministrul (care, atunci cand i s-a cerut sa raspunda unor zvonuri care circula in lumea filmului, a tacut malc), jocurile sunt ca si facute; din pacate, influenta politicului asupra cinematografiei va fi si mai mare decat acum
30 April, 2009
Tov. C.C. (al P.C.R. – si nu e un simplu calambur; cine stie, cunoaste…!
) are o mare calitate: nu e ipocrit. Perie, linge-n cur (în sus) si se pisä (la propriu! – din nou, cine stie cunoaste!) pe cei pe care-i crede el mai prejos, pe fatä. Circul pe care l-a fäcut ieri, grobian, ostentativ si pervertit ca însusi personajul, avea un rol declarativ net: “Am sä vä calc în picioare, dacä mä-mpiedicati sä mä chivernisesc prin pupincurisme, asa cum e firea mea!”
30 April, 2009
@fLoreign:
in primul rand, scuze ca ti-a aparut cu intarziere comentariul; din nu stiu ce motive, intrase la Spam…
nici pe mine nu m-a plictisit deloc “Restul e tacere” (si nu l-am vazut doar o data…), insa, pe de alta parte, ii inteleg si pe cei carora nu le-a placut; chiar daca este un proiect cu o foarte lunga gestatie, multe lucruri i-ar fi putut iesi mai bine lui Nae; cat despre promovarea in tara, unde normal ar fi fost sa aiba un public mult mai mare decat “Supravietuitorul”, trebuie spus ca Media Pro, care le-a distribuit pe ambele, dar a avut o contributie substantial mai mare la al doilea, avea tot interesul sa scoata filmul lui Nicolaescu campion
sunt de acord ca dl CC se pricepe bine la unele lucruri – nu doar la imagine (e operator la baza si asta a si fost la primele filme ale lui Nae) si la productie (a reusit sa stranga un buget impresionant pt Romania), ci si la… oratorie (cand e calm, vorbeste foarte frumos, chiar daca nu spune chestii nemaiauzite), dar, cand se infurie, scoate pe gura niste chestii pe care nu le-ai fi asteptat deloc de la el
@Pitbull:
)
la faza cu urinatul chiar m-ai facut curios… mi-a venit in minte penibila confruntare finala din “Logodnicii din America” de Margineanu
1 May, 2009
I s-a pärut un banc nemaipomenit, când un coleg de armatä (S.G.) adormise într-un locas de tragere acoperit cu capac de tinichea, pe câmpul de instructie dintre Caracal si Resca. Culmea: când S.G., surprins si indignat, a protestat, C.C. se hlizea ca proasta-n bâlci.
Las’ cä-ti mai povestesc eu si altele, cä face zece ore trenu’ pân-la Timi-short!