De azi (joi, 23 iulie) si pana sambata, incepand cu ora 19:00, la Noul Cinematograf al Regizorului Român (sala “Horia Bernea”) din cadrul Muzeului Taranului Român vor fi proiectate cele mai bune scurtmetraje si mediumetraje, documentare si de fictiune, realizate recent (2006-2009) de studenti si absolventi ai Scolii de Maiestrie Regizorala a lui Andrzej Wajda din Varsovia. Vor fi prezentate filme ale regizorilor Przemysław Nowakowski, Lesław Dobrucki, Kuba Maciejko, Rafał Samborski, Kristoffer Karlson Rus, Rafał Żurek, Maciej Sterło-Orlicki, Agnieszka Smoczyńska, Edyta Wróblewska, Kryspin Pluta, Dariusz Glazer si Adam Palenta. Filmele sunt subtitrate in engleza, iar fiecare dintre cele trei grupaje dureaza aproximativ 100 de minute. Pretul biletului este de 7 lei. Eu unul am vazut deja cateva filme din program si pot sa spun ca sintagma “maiestrie regizorala” din numele institutiei infiintate de Wajda in urma cu opt ani are perfecta acoperire in realizarile scolii.

De departe cel mai bun documentar din competiţie, Hai noroc! a fost iniţial un mediumetraj creat special pentru un film-omnibus european, relatând aventurile superamuzante a doi buni prieteni ardeleni (maghiarul Lóri şi ţiganul Lali) prin Ungaria şi Austria. Cu asemenea personaje savuroase, urmărite cu abnegaţie, totul mergea strună. La câţiva ani după succesul acestei comedii (cvasi)documentare, regizorul Robert Lakatos a decis să extindă filmul cu un al doilea episod, egiptean, chiar mai ficţionalizat (şi primul era destul de „mizanscenat”). Lungmetrajul rezultat a avut şi el lipici la publicul festivalier, inclusiv la TIFF (probabil şi faptul că regizorul este clujean a contribuit puţin la asta). Totuşi, în a doua parte décorul este atât de exotic şi de spectaculos, încât uneori autorul îşi pierde personajele în planul secund, ceea ce n-ar trebui să se întâmple într-un astfel de documentar. Chiar şi aşa, Hai noroc! rămâne un film foarte hazliu şi tonic, ideal pentru zilele ploioase.

Cam multe documentare, chiar dacă puternic ficţionalizate, în competiţia de anul ăsta; totuşi, „TIFF-arii” au marşat la toate, după cum o dovedeşte topul realizat pe baza votului publicului. Mihai Chirilov a prezentat La noapte dorm la Hollywood ca un „Borat franţuzesc”, însă regizorul-protagonist Antoine de Maximy, reporter şi realizator globe-trotter destul de popular în ţara sa, nu are nici pe departe demenţa, ireverenţiozitatea sau inteligenţa lui Sacha Baron Cohen, aşa că improvizaţia sa funcţionează cam rar. Cu o structură laxă şi un concept vag, filmul are şi câteva momente bune (cele din New Orleans sau din L.A., de pildă), dar până la ele m-am plictisit de moarte. Mi-ar fi plăcut să-l văd pe sticlă, preferabil în două părţi (filmul chiar porneşte de la un serial de televiziune), pentru că locul lui nu e, după mine, pe marile ecrane. Remarcabil din punct de vedere tehnic (regizorul a filmat cu trei minicamere HD fixate pe corp) şi financiar (no budget), însă altminteri pasabil.

O istorie completă a eşecurilor mele sexuale de Chris Waitt nu ar fi trebuit să intre în competiţia nici unui festival care se respectă. Premisa era promiţătoare (regizorul, aparent un veşnic loser, decide să-şi intervieveze fostele iubiri, pentru a înţelege de ce i-au dat papucii cu toatele), dar e lepădată rapid. Filmul este chiar amuzant. Asta timp de vreo cinci minute. Pentru că, în următoarele 90, se transformă într-un calvar. Nu mă interesează cât din el e (auto)documentar şi cât (auto)ficţiune, ci cât adevăr şi cât minciună (manipulare, mercantilism ş.cl.). Mie mi se pare un fake cap-coadă. Regizorul nu are absolut nimic de spus, el ştie doar că e profitabil să-ţi etalezi viaţa (sexuală) de cacao, pentru că oamenii au plăcerea perversă de a asista la umilinţa altora, aşa că ne dovedeşte că poate ajunge veeery low (iar drumul de la autoironie la automutilare e foarte scurt pentru el). Cât despre schimbarea de macaz, către un final „romantic”, numai spălaţii pe creier o pot crede.

Dupa o a doua editie (excelenta) a festivalului One World Romania, documentarele revin la Centrul Ceh. De data asta, Documentary Mondays continua si marti, in cinstea unui invitat special. Regizorul ceh Bretislav Rychlik, documentarist specializat in problemele diferitelor minoritati, isi va prezenta doua filme la Centrul Ceh: “Black Hearts (…The Earth is Not Round)” (diseara, 27 aprilie, de la ora 20:00) si “God’s Stone Quary (One Year in North Bohemia)” (maine seara, 28 aprilie, tot de la ora 20:00). Ambele documentare vor fi sbutitrate in engleza.

Bretislav Rychlik este regizor, actor, scenarist si ziarist. A practicat diferite alte activitati, printre care fermier de rate, regizor de culise, sufleor si actor in diverse teatre de provincie. Din 1982 a lucrat ca actor si director la HaDivadlo, una dintre cele mai importante companii de teatru alternativ. Intre 1997 – 2000 a fost scenarist in Televiziunea Ceha Brno. Incepand cu a doua jumatate a anilor 1990, s-a dedicat aproape exclusiv propriilor filme documentare, care trateaza grupurile minoritare si conditiile lor de trai. Multe dintre aceste filme au fost premiate in Cehia si in strainatate.

“Black Hearts (…The Earth is Not Round)” prezinta patru familii tiganesti din patru tari (Slovacia, Ungaria, Cehia si Polonia). Desi exista diferente mari intre vietile celor patru familii, caracteristici importante, esentiale pentru toti, precum respectul traditiei, solidaritatea familiala, muzica si credinta in Dumnezeu, ii apropie.

Filmat intre doua sarbatori de Paste, “God’s Stone Quary (One Year in North Bohemia)” este un documentar social ce exploreaza viata si traiul spiritual din nordul Boemiei, zona din care germanii au fost expulzati dupa razboi. Odata cu populatia, a fost expulzata si memoria culturii ancestrale. Apoi s-au deschis minele de huila ce prevesteau decenii de regim comunist.

In timp ce la CNC s-a spart buboiul si toti asteptam cu nerabdare o schimbare (in bine, daca se poate), in Bucuresti festivalurile de film se tin lant. Azi e ultima zi a festivalului de documentar dedicat drepturilor omului One World Romania, a carei a doua editia a intrecut toate asteptarile. Si tot azi se deschide, la Cinema Studio, editia a patra a Festivalului International de Film B-EST. Gala de deschidere (de la ora 19:30) ne aduce cel mai recent film al legendarului cineast american Woody Allen, “Vicky Cristina Barcelona”. Festivalul are un program ofertant, din care va mai recomand debutul in lungmetraj al lui Radu Jude (”Lampa cu caciula”, “Dimineata”, “Alexandra”), “Cea mai fericita fata din lume” (prima proiectie publica in România: joi de la ora 18:00). Marea majoritate a filmelor (lungmetraje si scurtmetraje, de fictiune si documentare) selectionate de criticii Andrei si Codruta Cretulescu sunt in premiera pe marile noastre ecrane, asa ca aveti ce vedea pana lunea viitoare, cand se termina si B-EST, pentru a incepe dupa o zi… NexT!

Festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania a inceput miercuri seara, cu doua concerte (Vlaicu Golcea & Marta Hristea si Luna Amara) care au umplut pana la refuz sala ArCuB-ului (probabil si berea rece din partea casei – Pilsner Urquell, desigur – a avut un rol important). Ieri au inceput si proiectiile, mai importante pentru cinefilii bucuresteni. Eu unul am vazut, de exemplu, un film la Penitenciarul Rahova, in prezenta “rezidentilor” (care, atentie, acum nu mai sunt “vietasi” – vezi cartea lui Eugen Istodor de acum cinci ani -, ci arestati preventiv si “in tranzit”) – o experienta greu de uitat.

Festivalul mai are patru zile, asa ca va recomand cateva documentare din programul de azi (dintre cele pe care le-am vazut deja, deci va pot garanta ca nu veti regreta):

- la Eurocinema Tinerimea Româna, de la 17:00 – “Kalinowski Square” de Yury Khashchvatski (despre “ultimul dictator european”, Alexander Lukashenko – presedintele Belarusului), iar de la 19:00 – “René” de Helena Třeštíková (pentru care regizoarea a urmarit, timp de doua decenii, viata unui recidivist ceh, devenit scriitor, cu scurte pauze de libertate intre lungi perioade de detentie);

- la Cinema Eforie, de la 16:30 – “Je veux voir” de Joana Hadjithomas & Khalil Joreige (cu Catherine Deneuve in Libanul de Sud, la un an dupa bombardamentele israeliene din vara lui 2006);

- la Cinema Union, de la 14:00 – “Testimony / Testimonial” de Razvan Georgescu, in prezenta regizorului (un film despre care am mai scris si care chiar trebuie vazut).

De fapt, puteti sa-mi ignorati recomandarile si sa urmati sloganul festivalului: “Gandeste cu capul tau!”. Pentru ca, orice ati alege, la One World nu prea aveti cum sa dati gres. Vizionare placuta!

Mai sunt doar doua zile pana la deschiderea editiei a doua a One World Romania (18 – 23 martie), singurul festival international dedicat documentarului din Bucuresti, care prezinta filme despre drepturile omului. Evenimentul este organizat de Centrul Ceh, cu sprijinul a numerosi parteneri români si europeni. Programul festivalului, disponibil pe site, cuprinde 35 de filme (selectionate de Monika Štĕpánová, directorul Centrului Ceh, impreuna cu unul dintre cei mai importanti autori de documentar autohtoni, Alexandru Solomon), intalniri cu regizorii unora dintre acestea (printre invitati se afla si doi documentaristi români stabiliti in Germania, Razvan Georgescu si Andrei Ujica, dar si Miroslav Janek, regizorul filmului “Citizen Havel”), dezbateri pe subiecte legate de drepturile omului, doua expozitii de fotografie, un seminar de documentar, concerte si petreceri. Marea majoritate a filmelor vor fi proiectate la Cinema Eforie, Cinema Union si Eurocinema Tinerimea Româna, dar exista si doua proiectii speciale, la penitenciarele Rahova (19 martie) si Jilava (23 martie). Miercuri, deschiderea se face cu o conferinta, de la ora 15:00, la Colegiul Noua Europa (Str. Plantelor 21) cu Jacques Rupnik (din pacate, starea sanatatii sale il impiedica pe Andrei Plesu sa participe), urmata de un concert (Vlaicu Golcea & Marta Hristea si trupa Luna Amara), de la 19:30, la ArCuB (Str. Batiste 14). Sloganul de anul trecut, “Indrazneste sa privesti!”, a fost inlocuit cu “Gandeste cu capul tau!”, iar clipul care-l ilustreaza (excelent) este realizat de Matei Branea. Mai sunt multe de zis despre festival (si voi mai scrie despre el); deocamdata, important e sa stiti ca, de joi pana lunea viitoare, puteti vedea in Bucuresti numeroase documentare exceptionale.

Dupa “Nunti, muzici si casete video” de Tudor Giurgiu, HBO România a coprodus si lanseaza in aceasta seara (joi, 18 decembrie, de la ora 20:00) un nou documentar românesc: “Apocalipsa dupa soferi” de Alexandru Solomon (”Viata de caine”, “Franzela exilului”, “Marele jaf comunist”, “Cold Waves: Razboi pe calea undelor” etc.). Traficul, cel mai mare cosmar al bucuresteanului, posesor de masina si nu doar (un sfert din ziua oricarui locuitor al Capitalei se pierde in trafic, ne spun statisticile), devine pentru prima data protagonistul unui film documentar autohton. HBO România, alaturi de Hi Film Productions, va propune o incursiune de 52 de minute in culisele traficului din Bucuresti, privit din perspectiva a cinci soferi diferiti, carora regizorul le-a urmarit drumurile zilnice prin oras. Cinci personaje atent alese, filmate (tot de Alexandru Solomon) numai in masina si in trafic, vorbesc despre “Haos”, “Consum” si “Tupeu”, “Faradelege” si “Neputinta”, “Durere” si “Traume” (titlurile celor sapte “capitole” ale documentarului). Filmul este dedicat cineastilor Cristian Nemescu si Andrei “Otto” Toncu, doi dintre cei 2.800 de oameni care, in ultimii 17 ani, si-au pierdut viata in accidente de masina numai in Bucuresti. Documentarul lui Alexandru Solomon va fi difuzat de HBO si in celelalte tari din Europa Centrala si de Est.

Aseara au fost anuntati castigatorii celui mai important festival de film documentar, IDFA (Amsterdam). “Constantin si Elena” (coproductie România-Spania), primul lungmetraj documentar al lui Andrei Dascalescu (operator, sound designer, monteur, producator si regizor), a primit premiul in valoare de 2.500 de euro al sectiunii “First Appearance”, care a inclus 16 debuturi din intreaga lume. Filmul castigator prezinta povestea de dragoste fara varsta a unui cuplu casatorit de peste jumatate de secol, care traieste intr-un sat pitoresc din nord-estul Romaniei (langa Piatra Neamt). Iata motivatia presedintelui juriului, Sally Berger: “Scene intime si pline de umor in casa lor [a protagonistilor eponimi, n.m.] sunt capturate elegant, cu o camera discreta si fluida, care le urmareste activitatile cotidiene”.

IDFA este cel mai amplu festival documentar din lume (peste 250 de filme internationale prezentate in fiecare an) si principalul loc de intalnire al profesionistilor din lumea documentarului. Cea mai importanta prezenta româneasca de pana acum s-a inregistrat in 2004, cand filmele a patru regizori (Dumitru Budrala, Florin Iepan, Alexandru Solomon si Ileana Stanculescu) au fost incluse in diferite sectiuni competitionale ale festivalului. Anul acesta, “Constantin si Elena” a fost singurul documentar românesc inclus in competitii (”Podul de flori” de Thomas Ciulei a fost prezentat in programul paralel “Best of the Fests 2008″).

Puteti citi un interviu cu autorul filmului premiat la IDFA aici.